1 – Sfintele Scripturi

Sfintele Scripturi (Vechiul şi Noul Testament) reprezintă Cuvântul scris al lui Dumnezeu, oferit de către inspiraţia divină prin oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris fiind conduşi de Duhul Sfânt. În Cuvântul Său, Dumnezeu i-a încredinţat omului cunoştinţele de care acesta are nevoie pentru a fi mântuit. Sfintele Scripturi sunt revelaţia infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt standardul caracterului, testul experienţei, sursa autoritară a doctrinelor şi raportul demn de încredere al intervenţiei lui Dumnezeu de-a lungul timpului.

Referinţe biblice:

2 Petru 1:20,21; 2 Timotei 3:16,17; Psalmii 119:105; Proverbele 30:5,6; Isaia 8:20; Ioan 17:17; 1 Tesaloniceni 2:13; Evrei 4:12


Meditaţie asupra misterului Bibliei

Autor: Gordon E. Christo, asistentul preşedintelui Diviziunii Asia de Sud, din Tamil Nadu (India).

În ciuda culturii contemporane nereligioase, Biblia depăşeşte orice altă carte în privinţa numărului de vânzări. În momentul în care se lansează o nouă versiune a ei, Biblia devine rapid un bestseller. Şi nu sunt semne că circulaţia ei ar putea să se reducă. Totuşi realitatea aceasta este umbrită de faptul că, odată cumpărată, Biblia este una dintre cele mai neglijate cărţi. Mulţi creştini deţin numeroase copii ale ei, dar nu au citit nici măcar una dintre ele. În pofida acestui lucru, Biblia rămâne o carte populară. Oare din ce motive?

1. Este demnă de încredere

Scrierile sfinte ale altor religii sunt la fel de influente ca Biblia: Rig Veda, Brahmanele şi Upanişadele hinduşilor; Coranul musulmanilor; Adi Granth a indienilor sikh; Ghata sau Avesta a zoroastrienilor; scrierile clasice confucianiste şi Tripitaka budiştilor. Toate acestea conţin învăţături morale excelente.

Mai mult chiar, Upanişadele declară că ele şi Vedele (împreună cu o serie de alte comentarii) au apărut sub inspiraţia Marii Fiinţe. (Brihad Aranyaka Upanişade 2:4,10.) Adi Granth este o colecţie de imnuri asemănătoare psalmilor şi cărţilor înţelepciunii din Biblie. Coranul afirmă că este inspirat verbal.

Totuşi niciuna dintre scrierile sfinte ale altor religii nu a suscitat un interes atât de mare şi nici nu au avut un impact atât de profund asupra oamenilor precum Biblia. De asemenea, ele nu au fost traduse şi nici nu au fost puse în circulaţie la fel de mult – nici măcar pe teritoriul naţiunii în care au apărut.

Pentru creştini, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Noi credem că ea este locul unde ne întâlnim cu Domnul universului. Aşa se explică larga ei circulaţie în ţările creştine şi dincolo de graniţele lor.

Utilizarea exagerată a limbajului religios poate duce însă la pierderea adevăratei lui semnificaţii. Ni se poate întâmpla să susţinem sus şi tare că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu fără să ne gândim ce înseamnă cu adevărat aceste cuvinte. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, fiindcă ea poartă mesajul lui Dumnezeu pentru noi. Ea este mijlocul Său de comunicare cu noi. Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu întrucât El a ales să ni Se descopere – prin natură (cealaltă carte a Sa) şi prin revelaţia specială a Scripturii. Prin Scriptură, noi stăm faţă în faţă cu revelaţia supremă a lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

2. Este autentică

Elementul uman din Biblie nu diminuează autenticitatea ei. Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu prin excelenţă, a luat chip omenesc.

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. […] Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1:1,2,14). Isus a întruchipat elementul divin şi elementul uman, luând chip omenesc pentru a Se putea adresa omenirii. Este adevărat că tot ce e omenesc e imperfect, dar Dumnezeu a constatat că acesta era cel mai bun mijloc de comunicare cu noi.

Tot la fel, „Biblia, cu adevărurile ei venite de la Dumnezeu şi exprimate în limbaj omenesc, reprezintă unirea divinului cu umanul”. (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. vi.)

„Oamenii au vorbit de la Dumnezeu mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). Duhul Sfânt le-a dat scriitorilor Bibliei gânduri, idei şi informaţii obiective, dar ei le-au exprimat în propriile cuvinte. În acest sens, Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, la fel ca Isus-Cuvântul, reprezintă unitatea indivizibilă dintre elementul uman şi cel divin.

După cum Hristos a luat asupra Sa natura umană slabă, şi Scriptura este exprimată în limbajul omenesc imperfect şi nu ar trebui să ne lăsăm tulburaţi de greşelile de detaliu. Ceea ce contează în primul rând este gândul divin în ansamblu.

Cuvântul este de la Dumnezeu, dar cuvintele sunt alese de oameni. Un grup alcătuit din 40 de scriitori diferiţi, care au trăit pe parcursul unei perioade de 1 600 de ani, au scris cuvintele Bibliei. Unii au fost pescari şi agricultori, alţii împăraţi şi oameni de stat, iar alţii soldaţi, prizonieri şi oameni de carieră profesională. De aceea, scrierile lor reflectă nivelurile lor diferite de pregătire. Mesajul este însă cel mai important, nu mijlocul de comunicare.

3. Are autoritate

Biblia are autoritate pentru că vine de la Dumnezeu. Miile de declaraţii ale Bibliei sunt o confirmare a provenienţei ei divine. Isus a recunoscut şi a susţinut autoritatea Scripturii – care la data aceea era alcătuită doar din Vechiul Testament. El S-a opus vrăjmaşului prin utilizarea Scripturii. Oamenii nu trăiesc numai cu hrană fizică, spunea El, ci şi cu „orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). De asemenea, El i-a condamnat pe farisei pentru că ei înălţaseră tradiţia deasupra Scripturii (Marcu 7:9). Aceste cuvinte mărturisesc despre Mine, a spus El (Ioan 5:39,46).

Creştinii au tendinţa de a citi numai Noul Testament, pentru că în el se găseşte Evanghelia. Dacă se întâmplă totuşi să citească Vechiul Testament, ei se rezumă, de regulă, la citirea Psalmilor şi a Proverbelor. Realitatea este că dacă sărim peste celelalte cărţi ale Vechiului Testament, pierdem fundalul Evangheliei. Este ca şi cum am urmări numai partea a doua a unui film sau a unei piese de teatru. Trebuie să citim toată Biblia dacă vrem să ne formăm o imagine completă despre Evanghelie.

Cea de-a doua epistolă a lui Petru face referire directă sau indirectă la majoritatea cărţilor Bibliei, susţinând autoritatea lor. Petru are în vedere toată colecţia scrierilor sfinte existente la data aceea atunci când declară că „nicio profeţie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură” (2 Petru 1:20). El atrage atenţia cititorului la „cuvintele spuse mai înainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, care v-a fost spusă prin apostoli [Noul Testament]” (2 Petru 3:2 – NTR). El evocă evenimentele consemnate de Moise (2:5,6; 3:4-7), citează din Proverbele (2:22), recomandă scrierile profeţilor (1:19) şi Evanghelia martorilor oculari (1:16-18) şi declară că scrierile lui Pavel fac parte din Scripturi (3:16,17).

De unde ştim că Biblia are dreptate ?

Unii declară că oamenii au fost cei care au decis ce scrieri să fie incluse în Biblie. Într-un anumit sens, lucrul acesta este adevărat, însă deciziile luate de oameni s-au bazat pe convingerea că acele cărţi erau inspirate de Dumnezeu. Ştanţa de pe lingourile de aur are valoare numai în măsura în care lingoul este într-adevăr de aur. Nu ştanţa este cea care stabileşte natura lingoului. Ştanţa nu face decât să confirme sau să recunoască realitatea. Similar, Biblia nu îşi derivă autoritatea din conciliile evreieşti sau creştine care şi-au aşezat pecetea aprobării asupra ei. Din contră, ele nu au făcut decât să confirme realitatea după constatarea ei. Iar acest lucru a avut loc la mult timp după ce valoarea documentelor fusese recunoscută de către comunităţile religioase la care ele ajunseseră.

Nu putem „demonstra” că mesajele din Biblie sunt într-adevăr de la Dumnezeu. Inspiraţia nu poate fi demonstrată doar pe baza raţiunii. Multe dintre dovezile disponibile sunt apreciate numai de aceia care cred deja. Prin urmare, scepticul nu poate fi convins doar prin argumente şi discuţii.

Indiferent de limba în care o citim, Biblia este la fel de captivantă şi exercită aceeaşi influenţă transformatoare. Fiecare pastor poate povesti experienţe despre puterea Cuvântului. Alcoolicii au devenit soţi iubitori, gangsterii s-au transformat în predicatori zeloşi, iar fiii risipitori sunt acum oameni serioşi. Cuvântul este sursa noastră de inspiraţie, de energie şi de putere.

În Biblie, Îl descoperim pe Dumnezeu – cum este El, ce a făcut şi ce va face El pentru noi. Este bine să o citim nu doar pentru a ne informa, ci pentru a-I cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos, pe care Dumnezeu L-a trimis (Ioan 17:3).


Pentru un articol mai lung, explicând mai pe larg subiectul, citește aici același punct #1 al credințelor fundamentale – Sfintele Scripturi.

Written by
admin
View all articles
Written by admin