Ioan 3:13, un text dificil :)

După prezentarea pastorului de sâmbăta trecută, din Numeri 21 și Ioan 3:14-15, a apărut o întrebare despre versetul 13… Textul este oarecum neclar, sau incomplet, căci au mai fost și alții care s-au suit la cer. Cum explicăm versetul?

Haideți să citim textul, Ioan 3:13

Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

Textul e clar până la un punct, sau pare clar dar doar din anumite perspective. 

Întâmpinăm câteva dificultăți:

  • s-au suit și alții la cer, gen Enoh sau Ilie, deci cum spune textul că „nimeni”?
  • Isus era pe pământ, deci cum putea vorbi de faptul că „s-a suit în cer”, înainte de înălțare?
  • cum vine ordinea aceasta – „suit” și apoi „coborât”, când noi știm că a fost invers, a coborât la Betleem și S-a înălțat după înviere?
  • cum putea Isus să spună că atunci, când vorbea cu Nicodim, El ca Fiul al omului „este în cer”? 

Vedem deci că sunt mai multe dificultăți pe care ni le pune acest text.

Citirea în context

Una din cheile interpretării unui text (dificil) este citirea lui în context. În ce context regăsim pasajul acesta? Sunt cuvintele Domnului Hristos, raportate de apostolul Ioan. I le spune lui Nicodim, într-un dialog despre nașterea din nou, din apă și din Duh. (În alte versiuni spune „naștere de sus”. De reținut acest aspect.)

De asemenea, versetele anterioare creează cadrul: Nicodim este un învățător de jos, fruntaș al fariseilor. El însuși spune despre Domnul Hristos că este „un învățător venit de la Dumnezeu” (v. 2) alături de care este Dumnezeu („nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”). 

În versetul 12 Isus îi amintește că el ca fariseu-fruntaș și ai lui nu credeau când Isus le spunea despre lucruri de jos „pământești” (sau lucrurile începătoare, cum ar fi botezul). Prin urmare, cum aveau ei să creadă „când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?” (venirea lui Mesia, răstignirea, planul de mântuire, Isaia 53 etc.) Este clar deci că Isus făcea o evidentă deosebire între lucrurile de jos, pământești, și lucrurile de sus, cerești.

Abia apoi vine versetul amintit. Și întrebarea care ne dă cheia este următoarea: Cui aparțin cuvintele din versetul 13? 

„Cum cui?” vei zice… 

Tradițional credem că sunt cuvintele lui Isus. Dar dacă sunt ale lui Ioan? Dacă ele sunt comentariul lui Ioan la cele spuse de Isus mai înainte?

Hm… nu mă crezi (Poate că e ceva nou pentru tine.) Hai să îți aduc aminte de câteva ocazii în care apostolul comentează inspirat realitățile despre care scrie și te rog înțelege că Ioan a scris evanghelia așa cum a văzut el lucrurile. Și a scris-o sub inspirație dar… de mai multe ori pune în textul cărții comentarii ale lui tocmai pentru a ne ancora mai bine în realitățile descrise. De ce o face? Pentru că el însuși a văzut lucrurile într-un fel, atunci când s-au întâmplat, și le-a văzut mult mai clar după înviere, și atunci când a scris evanghelia. 

Ioan scrie ca un interpret al lucrurilor respective

Uite trei exemple:

  • când au adus înaintea lui Isus o femeie prinsă în adulter și L-au întrebat dacă să o ucidă cu pietre sau nu, Ioan zice: „spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească” (Ioan 8:6). Noi nu am ști că a fost o ispită decât când citim acest indiciu pe care ni-l dă Ioan.
  • la învierea lui Lazăr, când Isus spune despre prietenul Lui că „doarme”, Ioan ne explică: „Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn” (Ioan 11:13).
  • un alt exemplu, care le acoperă pe toate: „Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El” (Ioan 12:16).

Bun. Ai înțeles deci că evanghelia lui Ioan, scrisă sub inspirație, ne ajută să înțelegem mai clar cuvintele și faptele lui Isus, oferindu-ne informații pe care Ioan la așază acolo în urma reflecției sale asupra tuturor lucrurilor.

Revenim deci la Ioan 3:13 și întreb: sunt cuvintele lui Isus sau ale lui Ioan?

Citește versetul 14 și 15. Acestea sunt cuvintele lui Isus, evident, adresate lui Nicodim. Dar versetul 16, cui aparține – lui Isus sau lui Ioan? Tradițional știm că sunt cuvintele lui Isus. (Unii au chiar dovada imbatabilă, afirmând că la ei în Biblie „scrie cu roșu”, deci e clar că sunt cuvintele lui Isus.)

Dar nu e așa. Isus spune ideea în versetul 15, că „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică”. Iar versetul următor o repetă la literă. (Greu de crezut că Isus ar fi repetat aceleași cuvinte. Mult mai credibil este că Ioan reia cuvintele lui Isus în v. 16.) 

Apostolul Ioan, 70 de ani mai târziu, când scrie evanghelia ce-i poartă numele, scrie ca evanghelist inspirat acest verset 16, ca un comentariu și o sinteză excepțională a venirii lui Isus. Reia cuvintele Domnului din v. 15 și le pune în contextul extraordinar al iubirii lui Dumnezeu față de întreaga lume. Chiar așa: nu era vorba doar despre șarpele bătut în cuie pe prăjină, de Moise, pentru evrei, ci era vorba de Fiul lui Dumnezeu pus pe cruce pentru întreaga lume! 

Acum poate că citești cu alți ochi, nu-i așa?

Deci, soluția oferită tensiunii din acest verset 13 este că acestea sunt cuvintele-comentariu ale lui Ioan.

(Dacă vrei să mai faci un exercițiu similar, vezi ale cui sunt cuvintele de la Ioan 3:31-36. Sunt ale lui Ioan Botezătorul sau ale lui Ioan apostolul, evanghelistul? Vei vedea că poți vedea și altfel: cuvintele Botezătorului se termină la v. 30. Iar ale apostolului, ca un comentariu inspirat, sunt de la 31 încolo.)

În concluzie 

Dilema lui Nicodim este cum să poată avea loc astfel de lucruri, de exemplu o naștere din nou. Domnul îi spune că astea-s lucruri ale Duhului, cerești, nu ale cărnii. Vedem deci că e vorba de o diferență capitală… ca de la cer la pământ.

Bun, și cine poate ști cum sunt lucrurile cerești? Păi, am spune noi, cineva care a fost acolo. Și a fost cineva acolo? După judecata noastră gândim că, despre cer, ne poate spune cineva care a urcat acolo, a văzut cum este, și apoi a coborât și ne spune cum e. Dar răspunsul acesta nu e adevărat. Ci cel mai bine o spune cel ce a venit de acolo! Cine a venit? Simplu: Isus.

Așadar, considerând că acestea sunt cuvintele-comentariu ale lui Ioan, apostolul ne spune nouă (și cititorilor din vremea sa) că „nimeni nu s-a suit la cer” și să vină apoi să ne povestească cum e acolo (nu uita de versetul 12, „cum veți crede când vom vorbi despre lucrurile cerești?”) Nici Enoh, nici Ilie, nici Moise nu au venit înapoi să ne spună cum e acolo. Nimeni „afară de cel ce s-a coborât din cer”. Cine este acesta? „Fiul omului”. Unde este El acum (când scrie Ioan, când citesc cititorii lui, când citim noi)? „este în cer”.

Ne aducem aminte de Ioan 1:14, ca o coborâre a lui Isus printre noi? „Și Cuvântul [care era în cer cu Dumnezeu] S-a făcut trup [a schimbat cerescul pe pământesc], și a locuit printre noi [aici jos] plin de har și de adevăr [arătându-ne lucrurile cerești], și noi am privit la slava Lui [cerească], întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” 

Vedem deci că, dacă cineva vrea să ne spună cum este în ceruri, cum este Dumnezeu, nimeni nu poate decât unul singur. În versetul 1:18 este mai clar ca nicăieri altundeva: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Cum citești?
Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

Citirea veche: Dacă Isus ar fi spus cuvintele acestea, textul are sens deplin până la un punct, până acolo unde scrie „care este în cer”. Când Isus spunea lucrurile acestea El nu era în cer, era pe pământ. Deci undeva se frânge firul logic. (Unii au explicat că aceste cuvinte, „care este în cer”, ar fi fost o adăugire a unui copist al manuscrisului, care ar fi dorit să spună cititorilor unde e Isus la momentul acela – adică să ateste astfel înălțarea Lui.) 

Citirea nouă: Dar dacă sunt cuvintele lui Ioan, care scrie ca un om inspirat de Dumnezeu, atunci are logică tot versetul, în întregime. 

Singura problemă e că noi știm că s-au mai suit și alții în cer, și nu doar cei trei (Enoh, Moise, Ilie) ci posibil și cei ce au înviat la moartea Domnului Hristos (Matei 27:52-53). Dar, atenție, în context nu despre asta e vorba, Ioan și Isus nu sunt interesați de cine S-a suit la cer.

Aspectul central este acesta: cine cunoaște cerul, cine a venit să ne spună cum e acolo, cine Îl cunoaște pe Dumnezeu, cine s-a coborât? Și răspunsul este unul singur – Isus Hristos (Ioan 1:18).

Written by
admin
View all articles
Written by admin