Diaconi și diaconese, slujitori ai lui Dumnezeu

(Extrase din Manualul Bisericii)

Diaconii

Slujba  de  diacon  este  identificată  în  Noul  Testament  prin  termenul  grecesc  diakonos,  de  unde  derivă  cuvântul  din  limba  noastră  „diacon”.  Cuvântul  grecesc  este  interpretat  în  diferite  feluri  ca însemnând:  „servitor”,  „slujitor”,  „scriitor”,  „însoţitor”,  iar  în  cercurile  creştine  a  căpătat  sensul  specializat,  la  care  ne  referim  acum  –  „diacon”. 

Cei  care  au  ajuns  să  fie  cunoscuţi  ca  „cei  şapte  diaconi”  ai  bisericii apostolice  au  fost  aleşi  şi  hirotoniţi  pentru  a  se  ocupa  de  „treburile bisericii”  (vezi  Faptele  apostolilor  6:1-8).  Calificările  lor,  prezentate cu  o  minuţiozitate  uşor  mai  mică  decât  în  dreptul  prezbiterilor,  sunt enumerate în 1 Timotei 3:8-13. 

„Faptul  că  aceşti  fraţi  au  fost  rânduiţi  pentru  lucrarea  specială  de a  se  îngriji  de  nevoile  săracilor  nu-i  excludea  de  la  propovăduirea credinţei.  Dimpotrivă,  ei  erau  întru  totul  calificaţi  să-i  instruiască pe  alţii  în  adevăr  şi  ei  s-au  angajat  în  lucrare  cu  multă  seriozitate  şi succes.” (Faptele apostolilor, p. 90)

 „Alegerea  celor  şapte  pentru  a  supraveghea  diferite  ramuri  ale lucrării  s-a  dovedit  o  mare  binecuvântare  pentru  biserică.  Aceşti slujbaşi  au  acordat  o  atenţie  deosebită  atât  nevoilor  individuale,  cât şi  intereselor  financiare  generale  ale  bisericii  şi,  prin  modul  prudent  de  administrare  şi  prin  exemplul  lor  evlavios,  ei  au  fost  un  ajutor  important  pentru  ceilalţi  slujbaşi  în  unirea  diferitelor  interese ale bisericii într-un tot unitar.” (Ibidem,  p. 89) 

Desemnarea  diaconilor  prin  vot  în  biserica  de  astăzi  aduce  binecuvântări  similare  în  administrarea  bisericii,  eliberându-i  pe  pastori,  pe  prezbiteri  şi  pe  alţi  slujbaşi  de  datoriile  pe  care  diaconii  le pot îndeplini bine. 

„Timpul  şi  puterea  celor  pe  care,  în  providenţa  Sa,  Dumnezeu i-a  ales  în  poziţii  de  conducere  şi  răspundere  în  biserică  ar  trebui să  fie  investite  în  probleme  mai  importante,  care  cer  o  înţelepciune deosebită  şi  o  inimă  generoasă.  Nu  este  în  planul  lui  Dumnezeu  ca astfel  de  oameni  să  fie  chemaţi  să  rezolve  probleme  minore,  pe  care alţii sunt suficient de capabili să le rezolve.” (Ibidem,  p. 93) 

Asociaţia  Pastorală,  în  conexiune  cu  departamentele,  promovează  instruirea  şi  echiparea  diaconilor.  Totuşi  îi  revine  pastorului,  în strânsă  legătură  cu  prezbiterul/prezbiterii,  responsabilitatea  primară de a-i instrui pe diaconi. (Vezi Note pentru capitolul 8, #3.) 

Comitetul  diaconilor  –  Acolo  unde  biserica  are  mai  mulţi  diaconi,  ar  trebui  să  organizeze  un  comitet  de  diaconi  care  să  fie condus  de  cel  ales  ca  prim-diacon,  în  timp  ce  un  alt  diacon  să slujească  drept  secretar.  Un  astfel  de  comitet  asigură  împărţirea responsabilităţilor  şi  coordonează  contribuţia  diaconilor  la  bunul mers  al  bisericii.  De  asemenea,  oferă  un  cadru  de  formare  unde  noii diaconi sunt instruiţi cu privire la datoriilor lor. 

Diaconii  trebuie  hirotoniți  –  Diaconii  nou-aleşi  nu-şi  pot  exercita  slujba  până  când  nu  au  fost  hirotoniţi  de  către  un  pastor  hirotonit, care are acreditarea conferinţei. Ceremonia  sfântă  a  hirotonirii  ar  trebui  caracterizată  de  simplitate  şi  făcută  în  prezenţa  bisericii.  Pastorul  poate  prezenta  o  scurtă descriere  a  slujbei  biblice  de  diacon,  a  calităţilor  cerute  pentru  slujire  şi  a  principalelor  îndatoriri  pe  care  diaconii  sunt  autorizaţi  să le  îndeplinească.  După  un  scurt  îndemn  la  credincioşie  în  slujire, pastorul,  ajutat  de  un  prezbiter  acolo  unde  este  cazul,  îl  va  hirotoni pe  diacon  prin  rugăciune  şi  prin  punerea  mâinilor.  (Vezi  capitolul  5, secţiunile „Cum se organizează o biserică”.) În  cazul  în  se  mută  într-o  altă  biserică,  pentru  diaconii  care  au fost  hirotoniţi  o  dată,  şi  care  şi-au  păstrat  calitatea  de  membru  (în rânduială),  nu  este  nevoie  de  o  nouă  hirotonire.  La  expirarea  mandatului  pentru  care  au  fost  aleşi,  dacă  se  consideră  necesară  continuarea slujirii lor ca diaconi, este nevoie de realegere. Prezbiterii  care  sunt  aleşi  şi  diaconi  nu  au  nevoie  de  hirotonire de diaconi pentru că hirotonirea lor acoperă  şi slujba aceasta. 

Diaconii  nu  sunt  autorizați  să  prezideze  –  Diaconii  nu  sunt autorizaţi  să  conducă  Cina  Domnului,  botezul  sau  adunările  administrative  şi  nu  au  autorizarea  să  oficieze  ceremonia  căsătoriei  sau să conducă primirea sau transferul de membri. Dacă  o  biserică  nu  are  nicio  persoană  autorizată  să  îndeplinească  asemenea  îndatoriri,  conducătorul  de  biserică  ar  trebui  să  contacteze conferinţa pentru asistenţă. 

Datoriile  diaconilor  –  Lucrarea  diaconilor  implică  o  arie  largă de activităţi practice pentru biserică,  şi anume: 

  1. Contribuirea  la  buna  desfășurare  a  serviciilor  divine  și  a  întâlnirilor –  De  obicei,  la  serviciile  divine,  diaconii  sunt  răspunzători să  spună  un  bun  venit  membrilor  şi  vizitatorilor  când  intră  în  biserică, ajutându-i,  dacă  este  nevoie, să-şi găsească  locuri  în  sală.  De asemenea,  ei  cooperează  cu  pastorul  şi  cu  prezbiterii  pentru  buna desfăşurare a întâlnirilor ce au loc în biserică. 
  2. Vizitarea  membrilor  –  În multe biserici  vizitarea membrilor este  organizată  prin  împărţirea  membrilor  pe  cartiere,  desemnându-se  câte  un  diacon  pentru  fiecare  zonă,  şi  aşteptându-se  ca  el  să viziteze fiecare familie cel puţin o dată pe trimestru.
  3. Pregătirea  pentru  serviciile  divine  de  botez  –  Diaconii  fac  pregătirile  necesare  pentru  serviciile  de  botez.  (Vezi  implicarea  diaconului în capitolul 6, secţiunea „Legământul de botez  şi angajamentul”.) 
  4. Contribuirea  la  buna  desfășurare  a  Sfintei  Cine  –  La  oficierea ceremoniei  spălării  picioarelor,  diaconii  sau  diaconesele  pun  la dispoziţie  tot  ceea  ce  este  necesar:  prosoape,  ligheane,  apă,  găleţi etc.  La  încheierea  serviciului,  ei  se  vor  asigura  ca  vasele  şi  prosoapele folosite să fie spălate  şi puse la locul lor. Diaconii  şi  diaconesele  se  îngrijesc  cu  mult  respect  de  pâinea  şi vinul  rămase  după  Cină  (pâinea  va  fi  arsă  sau  îngropată,  iar  mustul va fi vărsat la rădăcina unei viţe-de-vie sau a unui copac). 
  5. Grija  pentru  bolnavi,  ajutorarea  săracilor  și  a  persoanelor  aflate în  dificultate  –  Diaconii  şi  diaconesele  au  sarcina  de  a  manifesta  grija  faţă  de  bolnavi,  săraci  şi  persoane  aflate  în  dificultate  şi  ar  trebui să  informeze  biserica  despre  nevoile  lor,  cerând  ajutorul  membrilor. Pentru  această  lucrare  ar  trebui  prevăzute  fonduri  din  bugetul  pentru  săraci  şi  nevoiaşi.  Casierul,  la  recomandarea  comitetului  bisericii, le  va  da  diaconilor  şi  diaconeselor  ceea  ce  este  necesar  pentru  cazurile în nevoi. 
  6. Grija  și  păstrarea  bunurilor  bisericii  –  În bisericile  unde responsabilitatea  pentru  păstrarea  şi  întreţinerea  proprietăţilor  bisericii  nu  este  dată  în  grija  unui  comitet  de  construcţie,  diaconii  şi diaconesele  au  această  responsabilitate.  (Vezi  Note  pentru  capitolul 8, #3.) 

Diaconesele 

Diaconesele  au  fost  incluse  între  slujbaşii  oficiali  ai  bisericilor creştine primare:

 „Vă  dau  în  grijă  pe  Fivi,  sora  noastră,  care  este  diaconiţă  a  bisericii  din  Chencrea;  s-o  primiţi  în  Domnul,  într-un  chip  vrednic  de sfinţi,  şi  s-o  ajutaţi  în  orice  ar  avea  trebuinţă  de  voi;  căci  şi  ea  s-a arătat de ajutor multora,  şi îndeosebi mie” (Romani 16:1-2). 

Diaconesele  vor  fi  alese  pentru  consacrarea  lor  şi  pentru  alte calităţi  care  le  fac  potrivite  să  îndeplinească  responsabilităţile  acestei slujbe. 

Asociaţia  Pastorală,  în  conexiune  cu  departamentele,  promovează  instruirea  şi  înzestrarea  (echiparea)  diaconeselor.  Totuşi  îi revine  pastorului,  în  strânsă  legătură  cu  prezbiterul/prezbiterii, responsabilitatea  primară  de  a  le  instrui  pe  diaconese.  (Vezi  Note pentru capitolul 8, #3.) 

Comitetul  diaconeselor  –  Dacă  o  biserică  alege  mai  multe  diaconese,  ar  trebui  să  organizeze  un  comitet  al  diaconeselor  care  să fie  condus  de  prim-diaconeasă,  în  timp  ce  o  altă  diaconeasă  să  slujească  drept  secretară.  Acest  comitet  este  autorizat  să  stabilească datoriile  individuale  ale  diaconeselor  şi  să  conlucreze  îndeaproape cu  comitetul  diaconilor,  în  special  în  întâmpinarea  cu  un  bun  venit  a  membrilor  şi  a  vizitatorilor  şi  la  vizitarea  membrilor  în  casele lor,  (vezi  secţiunea  anterioară,  „Diaconii”).  De  asemenea,  oferă  un cadru  de  formare  unde  noile  diaconese  sunt  instruite  cu  privire  la datoriile lor. 

Serviciul  de  hirotonire  a  diaconeselor  –  Un  asemenea  serviciu, ca  şi  la  hirotonirea  diaconilor,  ar  trebui  condus  de  către  un  pastor hirotonit,  care  are  acreditarea  conferinţei.  Serviciul  de  hirotonire  ar trebui  să  fie  caracterizat  de  simplitate  şi  să  aibă  loc  în  prezenţa  bisericii.  Dacă  nu  îşi  pierd  calitatea  de  membre,  diaconesele  nu  trebuie hirotonite  din  nou  dacă  îşi  transferă  calitatea  de  membru  în  altă  biserică.  Când  expiră  termenul  pentru  care  au  fost  alese,  ele  trebuie  să fie realese, dacă se doreşte să continue să slujească drept diaconese. În  cazul  în  se  mută  într-o  altă  biserică,  pentru  diaconesele  care au  fost  hirotonite  o  dată,  şi  care  şi-au  păstrat  calitatea  de  membru, nu  este  nevoie  de  o  nouă  hirotonire.  La  expirarea  mandatului  pentru  care  au  fost  alese,  dacă  se  consideră  necesară  continuarea  slujirii lor ca diaconese, este nevoie de realegere. 

Diaconesele  nu  sunt  autorizate  să  prezideze  –  Diaconesele  nu sunt  autorizate  să  conducă  niciun  serviciu  al  bisericii  sau  adunare administrativă  şi  nu  pot  să  oficieze  ceremonia  căsătoriei  sau  să  conducă primirea sau transferul de membri. Dacă  o  biserică  nu  are  nicio  persoană  autorizată  să  îndeplinească  asemenea  îndatoriri,  conducătorul  de  biserică  ar  trebui  să  contacteze conferinţa pentru asistenţă.

Datoriile  diaconeselor  –  Diaconesele  servesc biserica într-o varietate de activităţi importante care includ: 

  1. Întâmpinarea  și  vizitarea  musafirilor  și  a  membrilor  –  În  multe  biserici,  diaconesele  participă  la  întâmpinarea  musafirilor  şi  a membrilor  care  vin  la  biserică  şi  se  implică  în  vizitarea  membrilor acasă, atunci când aceştia nu pot participa la biserică. 
  2. Ajutor  oferit  cu  ocazia  botezurilor  –  Diaconesele  se îngrijesc de  candidatele  le  botez  atât  înainte,  cât  şi  după  ceremonie.  De  asemenea,  ele  dau  sfatul  şi  ajutorul  necesare  în  ceea  ce  priveşte  îmbrăcămintea  potrivită  pentru  botez.  Se  vor  procura  costume  făcute dintr-un  material  adecvat.  Acolo  unde  se  folosesc  robe,  diaconesele se  vor  asigura  că  acestea  vor  fi  apoi  spălate  şi  puse  la  locul  lor.  (Vezi implicarea  diaconesei  în  capitolul  6,  secţiunea  „Legământul  de  botez  şi angajamentul”.) 
  3. Pregătirile  pentru  serviciul  Cinei  Domnului  –  Diaconesele  şi  diaconii  se  îngrijesc  de  tot  ce  este  necesar  pentru  această  slujbă  şi  că tot  ce  este  folosit  este  apoi  gestionat  cum  trebuie.  (Vezi  capitolul  10, secţiunea „Serviciul Cinei Domnului”.) Înainte  de  începerea  ceremoniei  la  Cina  Domnului,  diaconesele  aşază  masa  cinei.  Ele  pregătesc  pâinea  şi  mustul,  toarnă  mustul, pun  pe  farfurii  pâinea  nedospită  şi  acoperă  masa  cu  pânza  pregătită pentru aceasta. Diaconesele  se  asigură  de  buna  desfăşurare  a  spălării  picioarelor,  acordându-le  un  ajutor  special  femeilor  care  sunt  musafire  şi  a membrelor nou intrate în biserică. 
  4. Grija  pentru  bolnavi  și  săraci  –  Diaconesele  îi  ajută  pe  diaconi în  îngrijirea  bolnavilor,  a  săracilor  şi  a  persoanelor  defavorizate. (Vezi secţiunea anterioară, „Diaconii”.) 
  5. Grija  și  păstrarea  bunurilor  bisericii  –  În bisericile  unde responsabilitatea  pentru  păstrarea  şi  întreţinerea  proprietăţilor  bisericii  nu  este  dată  în  grija  unui  comitet  de  construcţie,  diaconii  şi diaconesele  au  această  responsabilitate.  (Vezi  Note  pentru  capitolul 8, #4.) 
Written by
admin
View all articles
Written by admin