Scurt profil al lui Timotei

Ce știm despre Timotei?

Era un locuitor al zonei Listra (Iconia, Derbe), provenind dintr-o familie mixtă – mamă evreică și tată grec (Fapte 16:1). 

Pavel mai fusese în Listra cu câțiva ani înainte, într-o călătorie misionară de mare impact (Fapte 14). Reîntorcându-se în Listra, Pavel găsește un grup de credincioși între care Timotei este o tânără speranță, foarte apreciat de biserici (Fapte 16:2). Pavel îl ia ca asociat, împreună-lucrător cu el (Fapte 16:3).

Pavel se certase recent cu Barnaba (Fapte 15:39). Dacă Barnaba îl va lua ca ajutor pe Ioan Marcu, Pavel îl va lua pe Timotei, alături de alții. Dumnezeu lucrează mereu ca mai mulți să fie câștigați și chemați în via Sa, în ciuda defectelor noastre de caracter, a acțiunilor greșite pe care le facem uneori.

Un lucru care atrage atenția este acela că Pavel îl circumcide pe Timotei (Fapte 16:3), ca să elimine orice discuție și contraargument pe care iudeii ar fi fost în stare să aducă (de exemplu: cum predică el în sinagogă, netăiat-împrejur?).

Despre tatăl lui nu știm multe lucruri, decât că era grec și că trăia la vremea aceea. Probabil era necredincios. Un copil născut din femeie iudeică era considerat evreu. În mod normal, dacă tatăl ar fi fost prozelit dintre neamuri, atunci copilul ar fi fost tăiat împrejur (odată cu tatăl). În plus, Pavel nu ar fi accentuat atât de mult implicarea mamei și a bunicii în formarea spirituală a lui Timotei. Cunoștea din pruncie Sfintele Scripturi, după cum recunoaște Pavel (2 Timotei 3:15). Primii pași în credință i-a făcut alături de mama sa, care la rândul ei fusese influențată pe calea credinței de bunica lui Timotei. “Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredinţat că și în tine” (2 Timotei 1:5).

Faptul că Timotei este necircumcis arată că în familia lor religia rămăsese o problemă aparte. Necircumcis, Timotei aude mesajul creștin, știe poate chiar decizia Conciliului de la Ierusalim conform căreia celor dintre neamuri nu avea să li se ceară circumcizia (Fapte 15) și probabil nici nu se mai gândește la tăierea-împrejur.

Cum îl regăsim pe Timotei în restul vieții și activității sale? În multe ipostaze, ca ajutor neprețuit al lui Pavel, slujitor al bisericilor și lucrător pentru Dumnezeu. Ceata prezbiterilor l-a împuternicit pentru lucrare (1 Tim 4:14) alături de Pavel prin daruri spirituale recunoscute prin punerea mâinilor (2 Tim 1:6). 

Astfel, el este trimis la biserici și aduce vești de la biserici (1 Cor 4:17, 1 Tes 3:6, Fil 2:19); este co-autor alături de Pavel al mai multor epistole (1-2 Tes, 2 Cor, Fil, Col, Flm); este recunoscut ca slujitor al lui Dumnezeu (1 Tes 3:2); prins la lucrul Domnului (1 Cor 16:10); tovarăș de lucru al lui Pavel (Rom 16:21); predicator la corinteni (2 Cor 1:19). Un adevărat credincios, el ajunge chiar și întemnițat pentru credință (Evr 13:23).

Nu e de mirare deci că Pavel îl numește “copilul meu preaiubit” (1 Cor 4:17) sau “adevăratul meu copil în credință” (1 Tim 1:2).

La vremea când Pavel îi scrie, Timotei este încă tânăr (1 Tim 4:12). Este un om și sensibil (Pavel vorbește de lacrimi sau de durerile de stomac) dar și aspru cu sine însuși (bea numai apă).

La nivel administrativ, Timotei este un fel de pastor, un responsabil zonal care are autoritatea de a pune prezbiteri și diaconi în biserică, un predicator și evanghelist. “Te rog fierbinte […] propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea și învăţătura.” (2 Tim 4:1-2) “Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ţi bine slujba.” (2Timotei 4:5) Elementul cel mai des întâlnit este acela al predării învățăturii creștine altora (din 21 de apariții ale cuvântului “didaskalia” în Noul Testament, de 15 ori se regăsește în epistolele lui Pavel către Timotei și Tit).

O prezentare finală a lui Timotei, în cuvintele lui Pavel:

“Nădăjduiesc în Domnul Isus să vă trimit în curând pe Timotei […] Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtășească simţirile ca el și să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Isus Hristos. Știţi râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 2:19-22)